În sălbăticie – o zi din viața transportatorilor de bivoli africani

Lucrul ca transportator de animale în rezervațiile naturale din Africa de Sud nu necesită doar aptitudini extraordinare de șofer. Necesită, de asemenea, mult curaj.

Elicopterul și autocamionul.

Elicopterul ajută la localizarea și imobilizarea bivolilor în timp ce echipa de veterinari de pe teren îi urmează cu autocamionul.

Kees Lawrence.

Kees Lawrence, șeful echipei de urmărire și capturare, se pregătește să-i facă unui bivol o injecție cu o doză de vitamina B.

Coboară rapid pantele și se avântă brusc în savana din Africa de Sud. Despart aerul în două lăsând în urmă o briză rece care mângâie peisajul fără denivelări. Este puțin după ora 6 dimineața și dintr-o clipă în alta va răsări soarele. Brusc, cântecul păsărilor este acoperit de răcnetul unui motor diesel.

Într-un nor de praf roșu, un Volvo FM de culoarea nisipului se îndreaptă cu un zgomot asurzitor către un grup de persoane cu camionete care s-au adunat la poarta rezervației naturale Koppies Dam, aflată la 150 km sud-vest de Johannesburg. Aceasta este prima zi a sezonului. Astăzi, echipa de urmărire și capturare va prinde și muta bivolul african, unul dintre cei „cinci grei” ai planetei, un termen utilizat de vânători pentru a descrie animalele cel mai dificil și periculos de urmărit și vânat din Africa.

„Lucrăm adesea cu bivoli, dar întotdeauna există riscuri. Bivolul este un animal puternic, iar atunci când atacă, o face cu toată forța. Dacă te prinde, ești terminat. Te va ucide”, afirmă Petrus Motsoane, șeful echipei și șoferul autocamionului Volvo care urmează să transporte aceste animale agresive.

Capturarea și transportarea animalelor sălbatice este o operațiune importantă în multe dintre rezervațiile naturale din Africa de Sud. Această operațiune este efectuată, în primul rând, pentru a menține un echilibru între diferitele specii de animale din rezervații, dar și pentru a evita cosangvinizarea.

Bivolul este un animal puternic, iar atunci când atacă, o face cu toată forța.

Petrus Motsoane

șeful echipei și șofer de autocamion

Bivoli văzuți de sus.

Transportul animalelor este făcut pentru a menține un echilibru între diferitele specii de animale din rezervații și pentru a evita cosangvinizarea.

Capturarea se realizează în sezonul de iarnă, între martie și octombrie, atunci când sunt cele mai scăzute temperaturi. Echipa capturează și transportă mai multe specii diferite de animale sălbatice, de la zebre și rinoceri, la bivoli și lei. 

Rezervațiile naturale din provincia Free State din Africa de Sud au fost locul de muncă al lui Petrus Motsoane timp de peste 20 de ani. Cu o precizie de chirurg, acesta manevrează autocamionul de 24 de tone și lung de 22 metri prin savană către turma de animale care vor fi mutate. Această activitate este foarte solicitantă atât pentru vehicul, cât și pentru șofer.

„Este destul de obositor condusul prin savană. Ai impresia că ți se rup coastele! Dar conduc acest autocamion de zece ani și nu am avut niciodată probleme. Este suficient de puternic și de rezistent pentru orice este de făcut”, afirmă Petrus.

Echipa de urmărire și capturare din provincia Free State este alcătuită din 25 de persoane, plus un chirurg veterinar și un pilot de elicopter. Elicopterul caută și urmărește bivolul în câmp deschis, astfel încât chirurgul veterinar să-l poată tranchiliza din aer cu ajutorul unei săgeți. 

Odată ce bivolul a fost tranchilizat, echipa de la sol își deplasează camionetele și urcă animalul, greu de peste o tonă, în partea din spate a camionetei. Bivolul este apoi transportat către autocamionul Volvo al lui Petrus, acolo unde o macara ridică animalul tranchilizat în remorcă, unde i se va administra un medicament cu efect opus tranchilizantului pentru a-l trezi.

Petrus Motsoane.

Petrus Motsoane a lucrat în rezervațiile naturale din provincia Free State timp de peste 20 de ani.

„Atunci când bivolul se trezește, devine puțin agresiv, dar, până să ajungă la acel moment, am plecat deja și am închis ușa. Dacă s-a trezit până să părăsești remorca, trebuie să fii rapid ca fulgerul ca să nu te prindă”, afirmă Petrus.

Râde, iar dintele de aur din maxilarul inferior și cercelul din urechea stângă îi sclipesc când își aduce aminte de povestea unei zebre tranchilizate care s-a trezit în mijlocul unei proceduri de încărcare și a luat-o la goană prin savană fiind legată la ochi.

Trei struți cu cozile lucioase înfoiate aleargă prin iarba înaltă din dreapta autocamionului, iar zgomotul puternic al elicopterului provoacă teroare pentru o familie de rinoceri formată din doi adulți și un pui, care s-au pus pe fugă. Autocamionul se deplasează ricoșând din iarbă și tufișuri, pătrunde într-o râpă și trece peste un pod atât de îngust, încât pare un miracol că echipajul l-a putut traversa. Fața lui Petrus este împietrită de concentrare.

„Atunci când conduc pe teren accidentat, autocamionul ricoșează și zgomotele sunt complet diferite față de mersul pe un drum normal. Trebuie să conduc foarte încet pe teren accidentat, până când drumul devine sigur. Trebuie să fiu foarte atent la drum pentru a mă asigura că nu sunt bolovani sau alte obstacole în calea mea. Dar nu pot observa totul, așa că, uneori, trebuie să risc”, afirmă acesta.

Bivol capturat.

Fiecare bivol capturat este testat pentru diferite boli, marcat cu un microcip și i se administrează o doză de vitamina B pentru a-i întări sistemul imunitar.

 

Ziua începe cu stângul. Primii doi bivoli pe care veterinarul îi imobilizează pătrund într-o pădurice, apoi ajung într-o râpă aflată periculos de aproape de râu. Cu motoarele turate, camionetele se blochează în tufișurile înalte care duc spre acel loc, iar când ajung, nu pot coborî în mlaștina în care a adormit unul dintre bivoli. Din cauza copacilor, este dificil de urmărit din elicopter alți bivoli care se pot afla în apropiere și care pot ataca.

Sunt chemate întăriri, iar din acel moment, totul se desfășoară foarte rapid: bivolul este împins pe o targă verde și este ridicat pe pantă spre jeep, acolo unde oamenii, cu mâinile goale, împing animalul adormit în partea din spate a camionetei.

Bivol legat de ochi.

După ce bivolul a fost imobilizat prin injectarea cu tranchilizant, echipa trebuie să urce rapid animalul în remorcă.

În afară de condusul autocamionului, slujba lui Petrus ca șef include și monitorizarea manevrării animalelor și acordarea de ajutor la încărcarea acestora în remorcă. Remorca este împărțită în cinci compartimente cu uși de oțel, care se pot deschide și închide din exterior. Capacitatea maximă de transport a autocamionului este de 15 bivoli, în funcție de dimensiunea acestora.

„Bivolii nu suportă să stea singuri. Singurătatea îi înnebunește și ajung să se rănească. Așadar, grupăm doi sau trei bivoli într-un compartiment”, explică Kees Lawrence, șeful echipei de urmărire și capturare, în timp ce măsoară doza corectă de vitamina B pentru bivolița de patru ani pe care echipa de la sol tocmai a urcat-o în autocamion.

Fiecare bivol capturat este testat pentru diferite boli, marcat cu un microcip și i se administrează o doză de vitamina B pentru a-i întări sistemul imunitar. În vreme ce Kees îi face o injecție unui bivol adormit, între remorca autocamionului și macara se formează un șir de bivoli legați la ochi cu bucăți albe de pânză și cu lână de bumbac în urechi. Legăturile de pânză și lâna de bumbac îi ajută să-și păstreze calmul.

Atunci când povestesc altor șoferi ce transport, aceștia îmi spun: „Omule, într-o zi te vor ucide acele animale.” Dar fac asta de peste 20 de ani și sunt încă în viață.”

Petrus Motsoane

șeful echipei și șofer de autocamion

Prelevarea mostrelor de sânge pentru teste, transferul și trezirea bivolilor transportați se desfășoară foarte rapid. Petrus deschide ușile dintre compartimente utilizând o bară lungă de metal. Paisprezece animale se îngrămădesc rapid în remorcă. Bivolii nu sunt bucuroși să se trezească brusc închiși într-o cutie de metal de mici dimensiuni. 

„Se vor calma când pornesc autocamionul”, explică Petrus în timp ce se urcă în cabina șoferului. 

Autocamionul se întoarce în rezervație spre amplasamentul în care bivolii vor rămâne în carantină înainte de a fi vânduți la licitație către alte rezervații naturale. Transportul de astăzi valorează mai mult de 2,2 milioane de ranzi, aproximativ 765.000 RON. După vânzare, Petrus Motsoane va transporta animalele către noile lor cămine.

„Cea mai bună parte a acestei slujbe este conducerea autocamionului pe drum. Atunci când povestesc altor șoferi ce transport, aceștia îmi spun: „Omule, într-o zi te vor ucide acele animale.” Dar fac asta de peste 20 de ani și sunt încă în viață.”

Volvo FM în rezervația naturală.

Autocamionul

Volvo FM din 2003 cu 380 CP, motor diesel de 13 litri și o remorcă sud-africană de la SA Trucks. Remorca are 22 m lungime și cântărește 24 de tone. Autovehiculul este utilizat zilnic în timpul sezonului de capturare, între martie și octombrie, pentru a transporta animale sălbatice în savană și pe drumuri normale.

Conținut asociat

Recuperat din mare

Cel mai mare oraș al Nigeriei începe treptat să își schimbe înfățișarea. Conceput inițial ca un plan de protejare a orașului Lagos împotriva erodării țărmului, Eko Atlantic, noua zonă construită pe terenul recuperat din mare, a devenit cel mai mare ...

Cum se poate rămâne în viață pe una dintre cele mai periculoase șosele din lume

Prudența, dexteritatea și experiența l-au ținut pe Juan Manuel Manrique în viață timp de 45 de ani pe una dintre cele mai periculoase șosele din lume. Aceasta este Paso de los Caracoles din Chile....

Extragerea sării din cel mai mare deșert alb din Bolivia.

Lumina este nemiloasă, iar aerul este subțire. În cel mai mare deșert de sare din lume, oameni și mașini deopotrivă sunt puși la încercare. Aici, șoferul de autocamion Dario Machaca Colque a lucrat timp de mai bine de 30 de ani....

Filtrați articolele

5 true 5