TRUCKS
La ora 10 seara, majoritatea autocamioanelor au parcat în spatele porților imensului șantier de construcții Eko Atlantic. La lumina felinarelor de pe stradă, câțiva șoferi musulmani se roagă, în timp ce alții au întins saltelele subțiri direct pe pământ și s-au acoperit cu păturile.
Matthew Ude este gata să se ducă la culcare. Ca în fiecare zi, a condus autocamionul Volvo FMX la cariera de piatră aflată la 150 de kilometri nord de Lagos și a transportat blocuri de granit pentru zidul protector de opt kilometri care separă Eko Atlantic de mare.
„Nu conducem niciodată noaptea, este prea periculos. Riscul de a fi opriți pe drum de tâlhari este mult prea mare”, spune Matthew.
Eko Atlantic este destinat să devină un fel de Lagos al viitorului. Cartierele comerciale și cele rezidențiale vor fi amplasate pe o peninsulă artificială de zece kilometri pătrați, construită în imediata vecinătate a zonei cunoscute sub numele de Insula Victoria. Zidul protector a fost testat pentru a asigura rezistența la cele mai cumplite furtuni, iar zona din interiorul zidului a fost umplută cu nisip dragat din mare.
Numele „Eko” provine din limba locală, Yoruba, și înseamnă „oamenii din insula Lagos” – locuitorii originali ai acestui ținut. Totuși, Matthew nu originar din aceste locuri. El este membru al unui grup etnic cunoscut sub numele de Igbo și conduce autocamionul prin toată Nigeria din 1978. Serviciul a devenit hobby-ul său.
„Am învățat să conduc autocamioane la o companie franceză care deținea autocamioane Renault. Asta este primul autocamion Volvo pe care îl conduc și îmi place. Are un sistem de frânare excelent, direcția este perfectă, iar stabilitatea excelentă, chiar dacă transport o încărcătură grea”, ne relatează el.
În fiecare dimineață, șase zile pe săptămână, Matthew pleacă de pe șantierul Eko Atlantic la ora 4 dimineața. Este însoțit de asistentul său, cunoscut pe plan local ca motociclist, tânărul Gift Mwaele, în vârstă de 24 de ani, care îl ajută pe parcursul zilei de muncă. Gift spală autocamionul, îl dirijează pe Matthew când acesta rulează în marșarier în spații strâmte și reprezintă cea de-a doua pereche de ochi necesară pentru condusul în condiții de trafic intens. Zilnic, aproximativ 200 de autocamioane rulează de la diferite cariere de piatră până la Eko Atlantic.
Deoarece drumurile sunt în stare proastă, traficul reprezintă principala noastră problemă. Poate fi de-a dreptul periculos să ieși din autocamion pentru a rezolva o pană de cauciuc.
Prima oprire a zilei este la birourile și atelierul companiei de transporturi din Ibadan, de unde Matthew și Gift își ridică ordinul de transport. Drumul de aici este considerat drept una din arterele principale ale țării, dar asfaltul a fost peticit și se află în stare proastă. Chiar dacă traficul este mai puțin dens dimineața, sunt necesare peste două ore pentru a ajunge la destinație.
După ce le este înmânat ordinul de transport, Matthew părăsește artera principală și rulează pe un drum secundar care, în cele din urmă, se transformă într-un drum cu pietriș care duce la carieră.
„Deoarece drumurile sunt în stare proastă, traficul reprezintă principala noastră problemă. Poate fi de-a dreptul periculos să ieși din autocamion pentru a rezolva o pană de cauciuc”, remarcă Matthew.
Drumul cu pietriș care duce la carieră este împrejmuit de vegetație densă. Din loc în loc se pot vedea plante de ignamă, manioc, precum și bananieri cu siluete bizare. Autocamionul lasă în urma sa un nor de praf fin, iar câțiva fluturi galbeni zboară pe deasupra parbrizului.
Deodată, cariera apare în mijlocul pădurii. Autocamioanele albe cu remorci galbene rulează în șir indian pentru a-și prelua încărcătura. Încărcarea blocurilor de granit pe autocamioane este însoțită de bubuituri asurzitoare, iar Matthew, în timp ce își așteaptă rândul, profită de ocazie pentru a discuta cu ceilalți șoferi.
Blocurile de granit care urmează să facă parte din „Marele Zid al Lagosului” au un diametru de 1,5 metri, iar autocamioanele pot transporta încărcături de până la 30 de metri cubi. Așadar, nu greutatea determină cantitatea de piatră care poate fi transportată până la zid la fiecare cursă, ci spațiul din remorcă.
După ce termină încărcarea, Matthew și Gift cântăresc autocamionul în drum spre ieșire, apoi sosește momentul întoarcerii la Lagos. Este deja ora 2.30 după-amiaza și traficul este mult mai intens. În mod normal, drumul de întoarcere la Eko Atlantic durează patru ore, iar Matthew știe că se va întuneca înainte să ajungă la destinație. O oprire pentru masă iese din discuție.
„Nu putem să oprim mereu, altminteri nu am mai ajunge niciodată”, explică el.
Practic, Matthew și Gift își petrec întreaga zi de lucru în autocamion. Își aduc alimente și mănâncă în timp ce conduc, iar când ritmul devine mai lent, Matthew pornește CD playerul. Între cele două Biblii îndelung răsfoite se află compilații de pe albumele lui Paul Simon, Stevie Wonder, James Brown și vedeta locală, Skeeter Davis.
„Evident, mai am și muzică nigeriană”, spune Matthew râzând.
El provine dintr-o regiune cunoscută anterior sub numele de Biafra care constituie, în prezent, statul Enugu, din partea de sud-est a Nigeriei. Tatăl său era comerciant, dar familia ducea lipsă de bani, așa că Matthew a fost nevoit să părăsească școala după primul an de liceu.
„În familia mea au fost cinci copii. Eram singurul băiat și a trebuit să mă întrețin singur de la o vârstă fragedă. Meseria de șofer de autocamion a fost, de fapt, singura mea șansă, deoarece nu aveam bani de investit într-o companie proprie, iar familia nu avea suficient pământ pentru a ne întreține pe toți.”
Totuși, condusul în Nigeria poate fi complet imprevizibil. Matthew arată către un râu care se revarsă când plouă torențial. Atunci, traficul se oprește și transportul trebuie să aștepte până la retragerea apelor.
Meseria de șofer de autocamion a fost, de fapt, singura mea șansă, deoarece nu aveam bani de investit într-o companie proprie, iar familia nu avea suficient pământ pentru a ne întreține pe toți.
Trecem pe lângă o cisternă care s-a răsturnat pe celălalt sens în timpul dimineții. Localnicii descarcă rapid conținutul acesteia. De această dată, totul a mers bine, dar uneori este posibil ca o scânteie să provoace aprinderea combustibilului inflamabil, fenomen care se soldează cu mai multe victime sau chiar decese.
Autocamionul și alte câteva vehicule accidentate de pe marginea drumului ilustrează clar descrierea lui Matthew despre condițiile de rulare dintr-o țară în care nu pare să se aplice nicio regulă referitoare la trafic.
Dar Matthew conduce calm și sigur. Acasă, în Lagos, are o soție și patru copii pe care, însă, îi vede numai duminica.
„Lucrăm foarte multe ore și nu reușesc să ajung acasă noaptea. Traficul din Lagos este mult prea haotic. Dar duminica seara, după lucru, mă duc acasă și petrec ziua cu familia. De obicei, mergem la biserică.”
În Nigeria se înserează rapid și, în timp ce Matthew se îndreaptă către șantierul Eko Atlantic, este deja întuneric. O coadă lungă de autocamioane așteaptă pe chei pentru a-și descărca încărcătura la granița dintre zidul protector și mare.
Matthew așteaptă în lumina proiectoarelor până când îi sosește rândul să pornească, să ajungă pe digul îngust și, apoi, să basculeze și să descarce blocurile de granit în apa mării. Valurile lovesc zidul ritmic și, chiar dacă temperatura a scăzut, atmosfera mai este încă plină de căldură, sărată și umedă. De pe țărm nu se pot zări decât câteva lumini îndepărtate ale orașului Lagos.
Ziua de lucru s-a sfârșit. Matthew are, în spatele scaunului, un pachet rulat pe care îl desface în fiecare seară și întinde salteaua peste cele două scaune ale cabinei în care doarme.
La ora patru dimineața, este pregătit să înceapă o nouă zi. Este momentul în care primul autocamion pleacă din Eko Atlantic și se îndreaptă către nord.
Volvo FMX 6×4, autotractor destinat sarcinilor grele; platformă Meiller-Kipper; motor D13 Euro 3 cu o putere de 400 cai putere.
Din cauza calității inferioare a drumurilor, viteza maximă a autocamioanelor livrate în Nigeria este limitată la 75 km/h.
Activități de transport: până în prezent, au fost livrate 50 de autocamioane pentru transportul blocurilor de granit până la imensul zid protector din Lagos, construit în jurul Eko Atlantic.
