Transport story

Un autotren de 175 de tone prin deșertul australian

2016-06-13

Text: Daniel Hatch Fotografii: Julian Masters

În regiunile nelocuite ale Australiei, o bunicuță de 52 de ani stă la volanul unui autotren Volvo FH 16 cu trei punți, certificat pentru 175 de tone. În spate are patru remorci, iar în față o așteaptă o zi lungă și fierbinte pe drum. Maxine Taylor, fiică și văduvă de șoferi de autocamion, nu ar schimba acest mod de viață pentru nimic în lume.

Aflați ce înseamnă să conduci un autotren de 175 de tone prin regiunile din interiorul continentului australian în acest episod din Lumea șoferilor.

În spatele autocamionului condus de Maxine Taylor se aducă nori de praf de culoare roșiatică. Se deplasează pe șosea cu o viteză de 90 de kilometri la oră, iar orizontul pare a se întinde în fața ei, sclipind în căldura toridă a Australiei. Acestea sunt regiunile din interiorul continentului australian.

Afară sunt 48 de grade Celsius, dar putea fi mult mai rău. Temperaturile din interiorul continentului ating adesea valori mult peste 50 de grade.

„Aici trebuie să bei foarte multă apă sau te vei deshidrata rapid”, ne explică referitor la această problemă. „Căldura îți poate face foarte rău. Nu poți supraviețui fără aer condiționat.”

Șoferița de 52 de ani se află la sute de mile depărtare de orice zonă locuită. În aceste locuri domnește singurătatea. Nu există semne de viață, cu excepția unei vaci, a unei cămile sau a unui câine dingo care trece ocazional pe drum sau a autocamionului unei alte companii care vine din sens opus.

Aici trebuie să bei foarte multă apă sau te vei deshidrata rapid.

Maxine Taylor

șofer de autocamion

Crește volumul sistemului audio și cântă împreună cu legenda rockului australian, Jimmy Barnes. Pune adrenalina în mișcare, spune ea. Poate că, în plus, îi deturnează gândurile de la bărbatul care ar fi trebuit să fie aici, alături de ea, conducând autocamionul prin pustietatea plină de praf.

„De fapt, soțul meu m-a determinat să conduc autotrenuri, după ce s-a îmbolnăvit”, continuă ea. „În acest fel, am putut să lucrăm împreună în ultimii săi ani și am reușit să mă susțin singură din punct de vedere financiar.”

Timp de trei ani, cuplul a lucrat pentru aceeași companie, în aceeași echipă și a trăit împreună în tabără, fiind alături unul de altul în fiecare noapte, până când soțul lui Maxine a decedat, în urmă cu doi ani.

„Este mereu prezent în mintea mea. Mă gândesc la el în fiecare zi și mă amăgesc cu gândul că mai conduc încă în locul lui, chiar dacă nu mai este printre noi.”

Maxine conduce între Woodie Woodie, dintr-o zonă îndepărtată a Australiei de Vest, și orașul de pe coastă, Port Hedland. Sunt 800 de kilometri dus-întors, un drum pe care îl parcurge zilnic (cu o pauză de o zi pentru a recupera oboseala după șase curse) timp de opt săptămâni, înainte de a pleca să-și petreacă cele două săptămâni libere acasă, la Brisbane, pe coasta de est a Australiei, la o distanță de 5.000 de kilometri. La călătoria către locul de încărcare, cele patru remorci imense sunt goale. La întoarcerea în port, sunt încărcate cu mangan, o rocă metalică ce seamănă puțin cu cărbunele și care este folosită în aliajul pentru producerea oțelului inoxidabil.

Zilele de lucru sunt lungi. De obicei, o călătorie dus-întors ține între 12 și 13 ore, dar se poate prelungi la 17 ore, dacă se întâmplă să explodeze o anvelopă, să facă o pauză sau în cazul în care starea drumurilor este sub cea optimă. Atunci când sosește sezonul ploios, este posibil să rămână blocată aici zile întregi, așteptând retragerea apelor.

Mina lucrează în schimburi continue, astfel încât, imediat ce Maxine ajunge înapoi la bază și descarcă remorcile, un alt șofer îi ia locul în spatele volanului și repetă întreaga călătorie. Dacă ajunge înapoi în 12 sau 13 ore, ea trece înapoi în scaunul șoferului, pune albumul preferat al lui Jimmy Barnes și reia călătoria.

Nu există prea multe femei care lucrează aici, iar Maxine recunoaște că a văzut doar o singură femeie care conduce autotrenuri. Atunci când este întrebată ce profesie are, foarte multă lume pur și simplu nu o crede că într-adevăr conduce autotrenuri – în special oamenii care o întâlnesc pentru prima dată. „Oamenii spun doar «extraordinar, nu pari să faci așa ceva»”, explică ea.

Totuși, Maxine și-a dorit întotdeauna să fie șofer de autocamion. Tatăl său a fost șofer, la fel ca și soțul, iar ei condusul i se pare cât se poate de natural. Chiar dacă este o femeie care lucrează într-un mediu masculin, ea știe că bărbații o respectă și îi respectă la rândul său.

Băieții sunt fantastici. Mă întreabă întotdeauna prin radio „Max, e totul OK?”. Toți facem acest lucru. Și nu din cauză că sunt femeie. Noi toți avem grijă unii de alții. Suntem aici de multă vreme și am devenit o familie.

Maxine Taylor

șofer de autocamion

„Băieții sunt fantastici”, spune ea. „Dacă te oprești sau faci o pauză, ei trag pe dreapta și te întreabă dacă ai suficientă apă și destule alimente sau opresc și încearcă să te ajute. Am ajuns faimoși, iar ei mă întreabă întotdeauna prin radio „Max, e totul OK?”. Toți facem acest lucru. Și nu din cauză că sunt femeie. Noi toți avem grijă unii de alții. Suntem aici de multă vreme și am devenit o familie.”

Maxine și colegii săi se întâlnesc în mod regulat la un grătar și câteva pahare de vorbă, râzând și făcând glume pentru a-și menține moralul ridicat.

„Toți sunt extrem de prietenoși și se înțeleg între ei. Așa și trebuie în acest mediu, deoarece petrecem mai mult timp unii cu alții decât cu propriile familii.”

Familia ei este răspândită în toată Australia. Ea păstrează casa familiei la Brisbane, în care trăiește unul din cei trei copii adulți ai săi. Dar ceilalți doi copii trăiesc mai departe, către sud, în New South Wales. Ea are două nepoate și ne declară cu evidentă încântare că mai există un nepot „pe drum”.

„Uneori, mă pierd în gândurile”, mărturisește ea. „Uneori, mintea mai rătăcește puțin. Nu îmi văd familia prea des. Nu este un lucru care să mă deranjeze cu adevărat. Întotdeauna, ne bucurăm când ne întâlnim. Cred că ne-am obișnuit cu situația”.

Decizia de a-și păstra casa din Brisbane – și ipoteca aferentă – este unul dintre principalele motive pentru care încă mai conduce autocamioane. Dar, deși a locuit acolo timp de 25 de ani, acum, când spune „acasă”, se referă la tabăra minieră de la Port Hedland.

„După opt săptămâni, abia aștept să ajung acasă, la Brisbane, dar când sunt acasă, deoarece nu este nimeni acolo, mă gândesc doar cum să mă întorc aici. Mediul în care trăim, mediul taberei este extraordinar.”

Aici, șoferii ajung să se atașeze unii de alții. Dar, se atașează și de uriașele autotrenuri Volvo. Pentru a duce încărcăturile pe care le transportă compania, autocamionul are nevoie de service o dată pe săptămână, iar șoferii trebuie să le alimenteze și să efectueze zilnic verificări înaintea pornirii, pentru a le menține permanent în mișcare.

Se conduce foarte confortabil, totul este comod și avem grijă de ele ca și cum ar fi autocamioanele noastre. Dacă stai tot timpul în același autocamion, îl îngrijești și menții curățenia în el. Dacă ei (compania) dau autocamionul unei persoane care nu are grijă de el, mă enervez foarte tare”, afirma Maxime și adaugă: „Tatăl meu chiar a avut un Volvo. S-a întâmplat să conduc și eu un Volvo, așa că îmi este foarte drag.”

Deși își iubește mult autocamionul și stilul de viață care vine odată cu acesta, Maxine se gândește și la viața pe care o va duce după ce nu va mai transporta mangan prin deșert.

„Probabil, voi continua în următorii cinci ani, apoi mă voi pensiona”, explică ea. „De fapt, nu știu exact ce voi face. Poate că voi merge să petrec mai mult timp alături de familia mea din New South Wales.”

Dar, pentru moment, spune că se bucură de fiecare minut petrecut pe șosea, dând la maximum volumul sistemului audio și râzând împreună cu „băieții” în radioul bidirecțional.

„Pur și simplu, îmi place”, explică ea. „Sper că soțul meu ar fi foarte mândru de ceea ce fac acum. Cred că da.”

Autocamionul

Autocamion: Autotren „Quad”.
Model: Volvo FH16.
Motor: 700 CP, cuplu 3,150 Nm cu I-Shift.
Autotractor: 10×6 (direcție dublă cu trei punți).
Remorcă: 4 remorci – 2 remorci „A”, 2 autoșasiuri și o remorcă dublă tip B (în total, o combinație din 7 elemente).
Greutate: 175 de tone (sarcină maximă în combinație).
Sarcină utilă: Depășește 113 tone.
Lungime: 53,5 metri.
Roți: 84.
Combustibil: Cu o capacitate de până la 1.840 de litri. (Practic, nu există niciun punct de alimentare între diversele mine și Port Hedland, iar călătoriile pe distanțe de peste 800 km sunt frecvente.)
Caracteristici: Personalizat pentru condiții extreme și de căldură excesivă.

Soluții Ice Pack pentru a proteja șoferul în cazul unui eveniment neprevăzut.
Bare de protecție care apără ansamblul împotriva loviturilor animalelor sălbatice.
Caracteristici speciale de răcire pentru gestionarea elementelor prezentând un risc ridicat, ca bateriile și diferențialele.