Ce mănâncă șoferii la parcarile de camioane din întreaga lume

De la tăiței prăjiți la tarabele de pe marginea drumului până la salate proaspete luate de casă și savurate în cabină. Mâncarea șoferilor de camion din întreaga lume poate fi foarte variată. Șase șoferi din șase țări diferite ne-au împărtășit mâncărurile lor preferate atunci când sunt pe drum.

Ce îți vine în minte când te gândești la mâncarea șoferilor de camion? Parcări de camion care nu arată tocmai bine și mâncare mai mult prăjită? Ei bine, lăsați deoparte stereotipurile și ascultați ce au de spus cei 6 șoferi. 

India: „Aici, o masă este mai mult decât o simplă mâncare pe o farfurie”

Pentru Sandeep Singh, un șofer de cursă lungă din India, un Dhaba (popas pentru camioane) de pe marginea drumului este mai mult decât un simplu loc de mâncat – este un loc în care te bucuri de compania altor șoferi de camion.

Care este mâncarea ta preferată de la un popas pentru camioane?

„Mâncarea mea preferată pe drum este Dal Makhni, Palak Paneer și Tandoori roti – un preparat clasic din nordul Indiei.” Pentru unii, poate părea ceva banal, dar pentru mine este perfect. Îmi amintește de unde vin și îmi oferă un sentiment de apartenență, chiar și la sute de kilometri distanță.”

Unde preferi să mănânci?

„Adesea, savurez acest preparat la o Dhaba de pe marginea drumului, situată în Gurugram, India.” Nu e extravagant și nici nu trebuie să fie. Mâncarea, desi (locală), este simplă, plină de savoare – exact cum se gătește la mine acasă. Băncile de lemn, mirosul de turte roti fierbinți, direct din tandoor (cuptor de lut), primirea călduroasă – totul se potrivește. Aici, o masă este mai mult decât o simplă mâncare pe o farfurie. Surprinde adevăratul spirit al vieții locale.

„Dacă sunt alți șoferi prin preajmă, ajungem întotdeauna să stăm împreună.” Nu contează de unde suntem, mâncarea ne aduce la aceeași masă. Există o consolare ciudată în a mânca împreună cu oameni care înțeleg drumul așa cum îl înțelegi și tu.”

Indonezia: „O masă nu înseamnă doar să mănânci – înseamnă să te conectezi cu oamenii”

După ce a terminat o tură lungă de condus camionul într-o mină cu temperaturi înalte și mult prăf, pentru Karly Irvan Pratama, mâncarea stradală gătită după specificul local este un răgaz binevenit.

Care este mâncarea ta preferată de la un popas pentru camioane?

„Nasi Goreng Kampung (orez prăjit gătit ca la țară). Este un fel de mâncare modest, dar plin de savoare - orez prăjit cu șalote aromate, usturoi, ardei iute roșii și sos dulce de soia, uneori acoperit cu un ou prăjit sau pui prăjit picant. Magia preparatului Nasi Goreng Kampung constă în simplitatea sa.”

Unde preferi să mănânci?

„De obicei, mănânc la un mic warung (un local indonezian tipic) situat în afara minei. Proprietarul gătește pe o sobă tradițională, care conferă orezului o aromă afumată pe care o poți simți de la kilometri distanță. locul este foarte popular atât pentru mineri, cât și pentru șoferi – vei găsi întotdeauna pe cineva în cizme de lucru și o cămașă prăfuită stând acolo. Aici, o masă nu înseamnă doar să mănânci – înseamnă să te conectezi cu oamenii și cu locul.

SUA: „Aceste mese mă fac să mă simt ca acasă oriunde m-aș afla”

Deși este plecat zile întregi, Chad Van Dyke încă se bucură de mese sănătoase, gătite acasă.

Care este mâncarea ta preferată de la un popas pentru camioane?

„Mâncarea mea preferată este de obicei ceva ce am pregătit cu grijă acasă, astfel încât să mă pot bucura de mâncare proaspătă, sănătoasă și gustoasă oriunde merg.” Îmi place în mod special somonul marinat cu salsa de mango sau o porție consistentă de paste cu legume proaspete și pui la grătar. Aceste mese îmi aduc o notă de acasă oriunde m-aș afla și îmi fac viața pe drum puțin mai ușoară.

Unde preferi să mănânci?

„De obicei, mă bucur de mese în confortul camionului meu, pe care l-am transformat într-un spațiu confortabil și primitor.” Dacă vremea e frumoasă, îmi place să ies afară și să mănânc la o masă de picnic, ca să mă bucur de aer curat și de peisaj.

Thailanda: „Ceea ce face cu adevărat acest fel de mâncare special este posibilitatea de a veni acasă și de a-l savura alături de familia mea”

Pentru Amnart Phengphet, unul dintre avantajele de a fi șofer de camion pe distanțe lungi este că are șansa de a gusta bucătăria regională din Thailanda. Iar o plecare atât de lungă face ca mesele în familie să fie cu adevărat speciale. 

Care este mâncarea ta preferată atunci când te oprești într-o parcare pentru camioane?

„Mâncarea mea preferată pe drum este curry-ul picant de somn (Kaeng Phet Pla Duk), un preparat specific thailandez, cunoscut pentru gustul său intens și pasta de curry aromată.” Îmi place acest fel de mâncare pentru că este picant și răcoritor. Este ușor de făcut și se găsește în restaurantele de pe marginea drumului.

Unde preferi să mănânci?

„Mă opresc adesea să mănânc Kaeng Phet Pla Duk în timp ce călătoresc în interes de serviciu în zonele rurale.” Dar ceea ce face această mâncare cu adevărat specială este faptul că pot să revin acasă și să mă bucur de ea alături de familie. Soția mea îmi pregătește întotdeauna acest fel de mâncare când mă întorc. Întrucât lucrez adesea departe de casă timp de mai multe zile, ora mesei devine un moment special pentru conversație.

Africa de Sud: „Majoritatea oamenilor nu își dau seama cât de sănătoase pot fi mesele șoferilor de camion”

Slujba lui David Mnguni îl poartă prin toată Africa de Sud. Atât timp cât are vase de gătit și lada frigorifică la el, poate pregăti o masă nutritivă și tradițională oriunde s-ar afla.

Care este mâncarea ta preferată de la un popas pentru camioane?

„Mâncarea mea preferată pe drum trebuie să fie pap (un terci din făină de porumb, comun în Africa de Sud) cu tocană de vită și legume verzi de sezon. Este ceva ce gătesc eu însumi. Nu este ceva rafinat, dar este întotdeauna delicios. Este un fel de mâncare clasic, consistent, adânc înrădăcinat în cultura noastră sud-africană. Dar mai ales îmi amintește de casă. Nu am nevoie de un restaurant elegant, ci doar de o farfurie cu mâncare de casă caldă, direct din oală.”

Unde preferi să mănânci?

„Pregătesc eu însumi mâncarea când sunt parcat la un popas pentru camioane. Ingredientele sunt ușor de găsit și, cât timp cât am oala mea de gătit, pot să o fac aproape oriunde. Majoritatea oamenilor nu își dau seama cât de sănătoase și accesibile pot fi mesele șoferilor de camion, mai ales când le gătim singuri.”

Olanda: „Cu slujba mea, ajung în tot felul de locuri... descoperind cele mai frumoase locuri pentru prânz”

Pentru Fabienne van de Pol, a mânca sănătos, în mijlocul naturii olandeze, este una dintre principalele plăceri oferite de meseria de șofer de camion.

Care este mâncarea ta preferată de la un popas pentru camioane?

„O salată de paste carpaccio. Îl poți savura la prânz sau la cină, iar partea cea mai bună este: îl mănânci rece. Super convenabil și sănătos! Îmi place să mănânc sănătos și aproape întotdeauna îmi aduc propria mâncare. Pur și simplu mi se pare mai ușor – și, să fim sinceri, e și mai ieftin. „Da, sunt încă un olandez adevărat.”

Unde preferi să mănânci?

„Rareori mănânc la benzinării sau la restaurantele de pe marginea drumului. În schimb, prefer să-mi aduc propria mâncare și să mă bucur de peisajul rural. Cu slujba mea, ajung în tot felul de locuri, și exact această imprevizibilitate duce la descoperirea celor mai frumoase locuri pentru prânz. Încerc mereu să profit de acele momente – ele sunt cele care fac ziua specială. Am scris recent pasajul de mai jos despre o astfel de experiență:

A lua prânzul prin pajiști – o odă adusă peisajului rural olandez

Într-o după-amiază de sfârșit de vară, când soarele trimite ultimele raze calde pe pământ, mi-am parcat camionul pe un drum îngust de țară. De o parte și de alta, pajiștile se întindeau ca niște pături verzi, presărate ici și colo cu vaci curioase care rumegau leneș sub câte un copac. Totul respira liniște.

Mi-am desfăcut prânzul și m-am așezat pe marginea cușetei camionului, admirând o priveliște care părea aproape prea perfectă ca să fie reală. În depărtare, auzeam zumzetul blând al turbinelor eoliene, palele lor învârtindu-se încet și grațios. În spatele meu se aflau case vechi de la țară, cu țigle ponosite și hambare de lemn, unele cu un tractor ruginit parcat în față.

Mirosul de iarbă proaspăt cosită se amesteca cu aburul care se ridica din ceaiul meu. Din când în când, strigătul unui fermier care își chema câinele răsuna prin aer – un sunet care se potrivea perfect cu decorul.