HVO poate ajuta proprietarii de camioane să obțină reduceri semnificative ale emisiilor de CO2 cu perturbări minime ale activității sau fără investiții suplimentare. Poate fi cea mai rapidă cale către decarbonizare?
În ultimii 15 ani, producția de HVO (ulei vegetal hidrotratat) a crescut rapid la nivel global, acesta devenind un combustibil alternativ luat în considerare tot mai mult de numeroase companii. Această tendință va continua, HVO reprezentând viitorul transportului rutier? Sau potențialul său este limitat?
HVO – cunoscut și sub denumirea de motorină regenerabilă – este un combustibil bio produs din materii prime precum uleiurile vegetale (canola, rapiță, floarea-soarelui etc.), grăsimi animale, uleiuri de gătit uzate și deșeuri agricole.
Din punct de vedere chimic, HVO este aproape identic cu motorina convențională, deci pe deplin compatibil cu vehiculele diesel și infrastructura care deja există. De asemenea, se poate utiliza pentru orice motor diesel în amestecuri de până la 100%, fără a fi necesară modificarea acestuia. Aceasta înseamnă că proprietarii de camioane pot să înlocuiască direct motorina cu HVO și să obțină imediat reduceri semnificative ale emisiilor de CO2, cu perturbări minime ale activităților și fără a fi nevoie să investească în vehicule noi sau în infrastructură de realimentare. De asemenea, proprietarii de camioane pot folosi alternativ HVO și motorină, fără complicații.
Deși ambii combustibili sunt produși din materii organice, HVO se poate produce dintr-o varietate mai mare de materii prime, indiferent de calitatea acestora. Așadar, producția de HVO este mai puțin dependentă de culturi alimentare, deoarece se pot utiliza și materiale reziduale. Comparativ cu biodieselul, HVO reduce orice posibil impact negativ asupra mediului și producției alimentare.
O altă diferență importantă este compatibilitatea HVO cu motoarele diesel. În timp ce HVO este total compatibil și poate fi utilizat direct ca alternativă la motorină, biodieselul poate fi utilizat doar în amestec, într-o proporție limitată, de circa 5 – 20%, de obicei.
Emisiile reale de la țeava de eșapament (de la rezervor la roată) provenite din utilizarea HVO sunt zero. Pentru tot ciclul de viață al combustibilului (de la sondă la roată), reducerea emisiilor de CO2 depinde de materia primă utilizată. Dacă se produce HVO, de exemplu, din ulei de rapiță, reducerea va fi de 25% comparativ cu motorina. Dacă materiile prime sunt uleiuri și grăsimi uzate, emisiile de CO2 se pot reduce cu până la 90%.
Materiile prime influențează considerabil și impactul mai larg al HVO asupra mediului și societății. Dacă sunt culturi alimentare, posibila concurență directă dintre producția de HVO și producția alimentară poate afecta utilizarea terenurilor și prețurile alimentelor. În cel mai rău caz, în care HVO este produs din ulei virgin de palmier, sunt posibile defrișări și pierderea biodiversității, cu o amprentă de carbon de până la trei ori mai mare decât a motorinei fosile.
De aceea, este important să existe transparență deplină privind modul în care a fost produs un anumit combustibil HVO și ce materiale au fost utilizate. Există deja acuzații privind utilizarea pe ascuns pentru producerea HVO a unor materiale nereziduale și a uleiului virgin de palmier. Iar în viitorul apropiat, HVO conținând ulei de palmier va fi, aproape cu certitudine, interzis în UE, în conformitate cu Regulamentul privind defrișările.
Pentru proprietarii de camioane, HVO poate reprezenta cea mai simplă și ușoară cale spre decarbonizare.
HVO este un combustibil relativ nou, iar producția comercială nu a început decât în 2007. Totuși, de atunci, a crescut rapid. Între 2014 și 2023, producția la nivel global aproape s-a triplat. Din 2023, SUA produc 11 miliarde de litri de HVO pe an, din care 4 miliarde de litri în UE, iar 1,4 miliarde de litri în China.
HVO100 – un combustibil 100% HVO produs din materii prime sustenabile – este disponibil acum pe scară largă în Scandinavia și în regiunea Benelux, urmând Germania. Compania energetică italiană ENI este unul dintre tot mai numeroșii producători de petrol care și-au convertit rafinăriile pentru producția de HVO, distribuind în prezent propria marcă de HVO în Italia, HVOlution.
În SUA, Diamond Green Diesel continuă să se dezvolte și să se extindă, fiind în prezent al doilea mare producător din lume (după Neste, din Finlanda). Totodată, unii producători de ulei, cum ar fi Marathon, Phillips 66 și HollyFrontier, și-au convertit unele rafinării de ulei pentru producția de HVO. Per total, se estimează că producția de HVO a SUA poate depăși 22 de miliarde de litri până la sfârșitul anului 2025.
HVO este scump de produs, costând, de obicei, cam cu 10 – 15% mai mult decât motorina. Pe piețele unde cererea este mare, guvernele acordă diverse stimulente și subvenții pentru a acoperi diferența de cost și a face HVO mai viabil din punct de vedere financiar.
Creșterea producției va contribui la reducerea costurilor, dar va conta prea puțin în contextul penuriei globale de materii prime sustenabile. Așa cum am menționat anterior, uleiurile și grăsimile uzate sunt materiile prime optime din punct de vedere ecologic, dar cererea, în prezent, este foarte mare. De fapt, IEA estimează că, având în vedere previziunile și tendințele privind producția de combustibil bio, această industrie va intra într-o criză de materii prime până în 2027.
Fiind compatibil cu motoarele cu combustie internă convenționale, HVO le poate oferi proprietarilor de camioane cea mai simplă și ușoară cale spre decarbonizare. Spre deosebire de electro-mobilitate sau de gaz, tranziția la HVO nu necesită investiții suplimentare în vehicule sau în infrastructură de alimentare – pur și simplu, se alimentează cu HVO în loc de motorină.
Totuși, realitatea este că nu toți proprietarii de camioane vor avea acces facil la HVO la prețuri accesibile. Iar penuria de materii prime sustenabile înseamnă că producția de HVO la nivel global nu poate fi crescută, pentru a acoperi cererea. De aceea, HVO nu este unica soluție a problemei climatice din transporturi – iar pe termen lung, vom avea nevoie și de alți combustibili alternativi.
Oricum, HVO are mult potențial. Pentru unii proprietari de camioane, cel puțin, reprezintă o soluție pe termen lung, iar pentru alții, doar un combustibil de tranziție. În orice caz, va avea un rol important în decarbonizarea industriei transporturilor.
Dacă doriți să aflați mai multe despre diferitele căi spre decarbonizare, v-ar putea interesa să citiți:
● Care este cel mai bun combustibil alternativ pentru camioane?
● Diferite căi spre un viitor fără combustibili fosili
Sau puteți afla mai multe despre alte soluții alternative de alimentare a camioanelor, cum ar fi bio-LNG, bateriile electrice și hidrogenul
____________
Gerveni, M., T. Hubbs și S. Irwin. „Biodiesel și motorină regenerabilă: Care este diferența?” farmdoc daily (13):22, Departamentul de economie agricolă și de consum, Universitatea din Illinois, Urbana-Champaign, 8 februarie 2023
„Cât sunt emisiile de la țeava de eșapament ale unui vehicul provenite de la HVO?”, Prema.
Källmén, A. și colab., „Date LCI de la sondă la roată pentru combustibilii HVO pe piața suedeză”. Raportul nr. 2019:04, f3 Centrul suedez de cunoștințe privind combustibilii regenerabili pentru transport, Suedia.
Williment, Chloe; „Trebuie UE să examineze sustenabilitatea combustibililor bio?”, Revista Sustainability, 17 octombrie 2024
„Volumul producției de biodiesel HVO la nivel mondial din 2014 până în 2023”, Departamentul de cercetare Statista, 6 ianuarie 2025.
„Rezumatul raportului statistic global privind bioenergia pe 2024”, Asociația mondială a bioenergiei.
„ORLEN lansează vânzarea de HVO100”, Orlen, 2 octombrie 2024
Gerveni, M., T. Hubbs și S. Irwin. „Prezentare generală a capacității de producție a centralelor pe motorină regenerabilă din SUA pentru 2023 și ulterior.” farmdoc daily (13):57, Departamentul de economie agricolă și de consum, Universitatea din Illinois la Urbana-Champaign, 29 martie 2023.
„Cât costă combustibilul HVO în comparație cu motorina fosilă?”, Prema
„Se apropie o criză de materii prime în industria combustibililor bio?”, Agenția Internațională pentru Energie (IEA), decembrie 2022.