TRUCKS

Pe „șosea” în Siberia.

În inima Siberiei, sălbăticia abundă, iar drumurile sunt puține, dacă nu de-a dreptul inexistente. Aici, un autocamion Volvo pentru teren accidentat îl ajută pe Nikolai Goncharov să conducă în siguranță și să-și câștige existența.
Destinația lui Nikolai Goncharov este la doar 120 de kilometri distanță, dar o mare parte a traseului este pe un drum plin de noroi, apă și gropi.

Timp de aproape 20 de ani, Nikolai Goncharov a trăit în Iacuția, cea mai mare regiune a Rusiei. Acesta a petrecut zece ani din perioada respectivă conducând autocamioane pentru Transotdelstroy (TOS), o companie de transport cu sediul în Lensk.

„Problema noastră este dată de noroi și de starea proastă a drumurilor”, a spus Nikolai, adăugând pe ton de glumă: „Aici nu avem drumuri, aici avem doar o direcție de parcurs.”

În prezent, misiunea lui Nikolai este aceea de a transporta paleții de ciment din portul din Peleduy până la șantierul de construcții din Chayanda. Acolo, Gazprom, gigantul gazelor naturale din Rusia, a deschis un depozit de gaze. Destinația nu este prea îndepărtată, fiind la aproximativ 120 de kilometri distanță, dar parcursul este dificil, deoarece o mare parte a traseului este pe un drum plin de noroi, apă și gropi.

„Aici, nu pot circula decât autocamioane precum acesta: autocamioane grele, pentru teren accidentat”, spune Nikolai, stând în cabina autocamionului său Volvo FMX 460, cu o configurație de punți 6x6. Îl conduce de numai câteva luni, după ce timp de aproape zece ani a stat la volanul altor modele de autocamioane Volvo. „Este un autocamion bun, puternic.”

În timp ce autocamionul este încărcat în port, Nikolai arată în direcția râului Lena, aflat în spatele său.
„Lena este principala arteră de activitate pentru Iacuția. Toate mărfurile sunt transportate în mare parte pe râu, atât în susul, cât și în josul acestuia.”

 

Când se deschide perioada de navigație în cursul verii, acesta este un interval de timp foarte aglomerat în zona aceasta, deoarece nu există alte modalități de transport al mărfurilor în majoritatea regiunilor din Iacuția. Autocamioanele de transport mărfuri din porturile de pe Lena către punctele de destinație din toată regiunea circulă adesea pe drumuri de pământ, care se transformă în noroi ori de câte ori plouă.

Nikolai își amintește de un asemenea drum de pământ, care s-a transformat în noroi la ploaie, cu câțiva ani mai înainte.
„După ploaie, a trebuit să urcăm un deal abrupt și plin de noroi, dar autocamionul nu reușea s-o facă. Ne-am chinuit o vreme să urcăm, dar a fost zadarnic. Așa am ajuns să stăm în autocamion două zile, așteptând să se îmbuneze vremea. S-a oprit ploaia și a început să bată vântul, care a uscat drumul. Numai atunci am putut pleca mai departe.”

Totuși, astfel de împrejurări sunt rare, ne explică el, autocamioanele Volvo pentru teren accidentat fiind potrivite pentru cele mai nefavorabile condiții. Iarna, când râul Lena îngheață, muncitorii de la drumuri construiesc ceea ce se cheamă o „șosea de zăpadă” prin pădure, până la Ust Kut.

„Înghețăm de-a binelea, nu-i de glumă”, spune Nikolai. „Temperatura poate scădea până la minus 40 sau 45 de grade. Uneori, ne confruntăm și cu temperaturi de minus 50 de grade. Și ce dacă? Volvo se descurcă de minune.”

Experiența și prudența îl ajută pe Nikolai să rămână în siguranță pe drumurile dificile din Iacuția. Sunt trei gropi pe drum pe care le cunoaște aproape de pe rost, pe care parte sunt mai adânci. Atunci când se apropie cu autocamionul de o groapă de pe drumul spre port, Nikolai aplică niște strategii.

„Nu-i o groapă prea adâncă, dar nu poți trece peste ea în viteză. Trebuie să încetinești și să schimbi într-o treaptă de viteză inferioară, pentru a putea trece cu atenție peste ea.”

Aici nu avem drumuri, aici avem doar o direcție de parcurs.

Cu toate acestea, când drumurile sunt pline de noroi, chiar și atenția și experiența cele mai profunde nu-i pot scuti întotdeauna de neplăceri pe șoferi. Pe un drum plin de noroi, Nikolai are parte de un accident minor atunci când o piatră se blochează între roți. Acesta iese din cabină, se uită cu atenție la piatră, ia un baros și o sparge în bucăți mai mici, care cad de la sine.

„O piatră poate distruge sau sparge o anvelopă, care poate mai apoi să explodeze”, ne explică Nikolai, revenit în cabină. „Am avut norocul să pot sparge piatra cu barosul, ca s-o fac să cadă. Sunt situații în care trebuie să scoți roata cu totul și să dezumfli anvelopa ca să poți elimina o piatră.”

 

Ceva mai încolo pe drumul acela noroios, se vede un alt autocamion parcat, cu șoferul învârtindu-se neliniștit de jur-împrejurul lui. Nikolai își oprește autocamionul, iese din cabină, se duce spre șoferul celălalt și cei doi discută timp de câteva clipe. După ce revine în cabină, spune că șoferul celălalt are nevoie să fie tractat, dar că el n-o poate face, deoarece Volvo al său este încărcat la maxim. În general, dată fiind starea drumurilor, solidaritatea între șoferi este esențială, observă Nikolai.

„Dacă avem probleme, ne ajutăm unii pe alții. Așa trebuie să facem la drum.”

După câțiva kilometri, Nikolai oprește autocamionul ca să facă o pauză și să bea un ceai.

„Natura aceasta minunată și neatinsă de mâna omului și râurile limpezi îmi plac cel mai mult în Iacuția”, spune el, uitându-se în jur.

Originar din regiunea Kemerovo din sud-vestul Siberiei, Nikolai a venit în Iacuția să-și viziteze sora și a rămas aici pe termen lung, fascinat de frumusețea naturii și de climatul ei mai uscat, ceea ce face ca temperaturile extrem de scăzute din timpul iernii să fie mai suportabile.

Abundența formelor de viață sălbatică este un alt aspect al regiunii Iacuția care îi place lui Nikolai.

„Aici poți pescui tot soiul de pești, cum ar fi știuca, bibanul și somonul siberian. Iar odată am văzut chiar o ursoaică cu mai mulți pui. Am văzut și iepuri, altădată. Am văzut vulpi, am văzut elani. Este o regiune sălbatică, animalele mișună pretutindeni, iar oamenii își văd de treburi în preajma lor. Trăim în armonie unii cu alții.”

În curând, autocamionul iese de pe drumul acela noroios la asfalt. După câțiva kilometri, dăm peste un autocamion cu remorcă într-un șanț, la marginea drumului.

„Cred că șoferul a adormit la volan”, spune Nikolai. „Drumul asfaltat presupune mai puțin solicitant pentru șoferi, care își mai pierd din capacitatea de concentrare”, adaugă el.

Nikolai salută un alt șofer de autocamion Volvo din TOS, care se întoarce din misiune. El spune că îi place să lucreze pentru companie și pentru șeful său, Stanislav Khamaganov, care se asigură că șoferii săi au în permanență de lucru, astfel încât autocamioanele să nu stea degeaba.

Misiunea este îndeplinită, iar Nikolai se întoarce în Peleduy, un sat unde, în timpul verii, staționează multe autocamioane și șoferi TOS.

Recunoaște că îi este dor de soția lui, de cele două fiice și de cele trei nepoate care trăiesc în Lensk, în timp ce el lucrează aici și doar ocazional are timp să se ducă acasă. Faptul de a fi departe de familie este parte integrantă a activității sale.

„De câte ori ajung acasă, constat că nepoatele au mai crescut încă un pic și că mereu mai învață câte ceva nou. Dar pentru cine muncesc eu dacă nu pentru familie, pentru bunăstarea ei?”, se întreabă el.

Transotdelstroy (TOS)

Proprietar: Stanislav Khamaganov
Numărul de angajați: 90
Istoric: Compania a fost înființată cu 14 ani în urmă.
Clienți importanți: Gazprom, Rosneft, Sclumberger
Numărul total de vehicule: 283
Dimensiune totală flotă vehicule: 60 (dintre care, autocamioane Volvo: 30)
Încărcătură principală: Materiale de construcții și elemente pentru extracția gazelor și a petrolului.
Autocamionul: Autotractor Volvo FMX 460 cu o configurație de punți 6x6. Remorcă: Remorcă rusească de la compania NARZ, cu o capacitate de 55 de tone. Atribuții: Paleți de ciment din portul din Peleduy până la șantierele de construcții din regiunea Chayanda.