TRUCKS
„Drumurile norvegiene nu se compară cu nimic altceva. Cu siguranță că nu sunt locul potrivit ca să visezi cu ochii deschiși – trebuie să fii complet concentrat”, spune transportatorul Jarle Tveiten, cu ochii țintă pe drum în timp ce execută un viraj strâns.
Când eram pe punctul de a mă apuca să conduc autocamioane, posibilitatea de a transporta pește era singurul aspect care mă preocupa. Faptul că lucrez cu creaturi vii face ca activitatea mea să devină mult mai interesantă.
Cadrul natural în care se deplasează este de o frumusețe care îți taie respirația, ceea ce-l face o destinație turistică renumită pentru munții, căderile de ape și fiordurile sale adânci. Pentru șoferi însă, această frumusețe poate fi problematică. Drumurile înguste și cu numeroase viraje nu sunt în cea mai bună stare, plus că există riscul alunecărilor de pietre. În cursul toamnei și al iernii lungi și geroase, vremea devine extrem de dură din cauza ploii, zăpezii și gheții în exces, iar vara turiștii pasionați de fotografie pot să apară brusc de după colț, stând fără să se asigure chiar în mijlocul drumului. În unele locuri, drumul devine prea îngust pentru ca două autovehicule să treacă unul pe lângă altul, astfel că unica soluția este ca unul dintre ele să meargă în marșarier până la cel mai apropiat refugiu.
„Unii oameni sunt speriați de moarte când trebuie să se deplaseze pe aici. Din când în când, trebuie să opresc autocamionul pentru a direcționa traficul și pentru a-i ajuta pe oameni să se deplaseze în marșarier ca să poată merge mai departe. Când te deplasezi pe asemenea drumuri, trebuie să fii cooperant în trafic”, spune Jarle.
Însă faptul de a opri un autocamion Volvo FH16 750 nu e ceva ce ar vrea să facă dacă nu este necesar. Remorca sa conține rezervoare de apă produse pe comandă, pline cu pești vii, care pot muri în doar cinci minute dacă nu este suficient de atent. Transportul de pește are valoare comercială semnificativă, iar transportul curent de puiet de halibut valorează în jur de 400.000 de euro. Date fiind legile și reglementările aspre privind asigurarea și protecția animalelor, un moment de neatenție poate avea un impact negativ asupra afacerii sale. Astfel, pe lângă faptul că trebuie să fie foarte atent la drum, trebuie să urmărească cu atenție și sistemul de supraveghere de lângă panoul de bord care semnalează condițiile din rezervoare, precum nivelul de oxigen, valoarea PH-ului și temperatura. Este o activitate dificilă care presupune timp pentru a o ține sub control, dar, după ce și-a petrecut 30 de ani de viață lucrând ca transportator de pește, Jarle este un adevărat expert. În primii săi ani de activitate, a transportat pește în toată Europa, în țări precum Spania, Portugalia, Grecia, Insulele Shetland și Scoția. Acest aspect i-a oferit posibilitatea acumulării experienței de care avea nevoie pentru a-și extinde compania de transport de la o afacere cu un singur autocamion și un singur șofer la un transportator important de pește viu. De mulți ani, afacerea lui s-a concentrat asupra Norvegiei și Suediei, impunându-se ca una dintre cele mai bune din domeniu. Dar, cu toate că în prezent este proprietarul a 10 autocamioane Volvo și are mai mulți șoferi angajați, încă își petrece timpul pe drum făcând livrări. Peștele de azi va fi transportat spre Rørvik, în Trøndelag. Pentru a ajunge acolo, trebuie să ia feribotul între Jondal și micul lui sat din Tørvikbygd, situat lângă fiordul Hardanger, unde a trăit toată viața. Pe măsură ce se apropie de port, indică, în curmezișul fiordului, înspre casa unde a crescut, situată la numai cinci metri de chei.
„În copilărie, obișnuiam să mă așez pe digul de acolo și să pescuiesc cu orele. Și tatălui meu îi place pescuitul și aproape zilnic aveam pește la cină. Când eram pe punctul de a mă apuca să conduc autocamioane, posibilitatea de a transporta pește era singurul aspect care mă preocupa. Faptul că lucrez cu creaturi vii face ca activitatea mea să devină mult mai interesantă”, spune Jarle zâmbind.
Chiar dacă Tørvikbygd este doar un sătuc, a devenit un punct de legătură important datorită liniei de feribot către Jondal, de unde se ramifică drumurile de legătură către estul și sudul Norvegiei. Traficul de-a lungul fiordului s-a intensificat semnificativ în ultimii ani, iar astăzi este traversat lunar de un număr de-a dreptul impresionant de 25.000-30.000 de vehicule. Jarle a călătorit cu acest feribot de mii de ori.
„Să fii șofer aici presupune să te adaptezi la drum și la condițiile naturale. Trebuie să traversăm fiordul aproape indiferent unde am merge și am învățat să trăim cu asta. Uneori trebuie să schimb și șapte feriboturi ca să fac o singură livrare”, spune el în timp ce se îmbarcă.
Călătoria durează în jur de douăzeci de minute. În momentul debarcării este și mai concentrat deoarece își continuă deplasarea pe ruta șapte de autocamioane – un traseu vechi care face legătura între orașul Bergen și Oslo. Drumul nu a mai fost reparat de ani întregi și este plin de asfalt impracticabil și gropi. După douăzeci de kilometri devine și mai periculos deoarece muntele se înalță amenințător pe o parte, iar fiordul se întinde pe sute de metri de cealaltă parte. Balustrada care separă drumul de prăpastie are doar un metru înălțime, ceea ce sporește riscul ca o mașină să se rostogolească și să cadă în apă.
„Acesta este un drum extrem de dificil. Când conduci de atâta timp ca mine, știi din proprie experiență cât de greu poate fi. Am trecut pe lângă câteva accidente mortale. Inevitabil, te face să te gândești: sunt în stare să conduc încât să evit așa ceva?”, spune Jarle, adăugând:
„Din fericire, încărcătura mea mă determină să conduc în manieră preventivă. De asemenea, după toți acești ani, te obișnuiești să conduci pe drumuri proaste. Totuși, când mă aflu în autocamion și încep să folosesc aceste drumuri ca loc de muncă, îmi doresc ca ele să fi fost mai sigure.”
Operațiunile de service și întreținere sunt foarte importante pe aceste drumuri. Dacă autocamioanele se defectează am nevoie urgentă de ajutor, astfel dau de necaz.
Chiar dacă drumurile sunt dificile și periculoase, Jarle afirmă că îmbunătățirile tehnologice aduse autocamioanelor i-au ușurat mult munca în ultimul timp, comparativ cu perioada de început a afacerii sale, când, cu ani în urmă, folosea un autocamion Volvo rulat. În prezent, nu-și mai face griji înaintea unui drum, deoarece autocamionul său Volvo FH16 face ca deplasarea să fie o experiență cu totul nouă în termenii siguranței și confortului. De asemenea, se asigură că a încheiat un contract Gold cu Volvo Action Service, deoarece drumurile dificile implică faptul că autocamioanele sale se uzează mai rapid comparativ cu cele folosite în restul Europei.
„Operațiunile de service și întreținere sunt foarte importante pe aceste drumuri. Dacă autocamioanele se defectează am nevoie urgentă de ajutor, astfel dau de necaz. Întotdeauna am întreținut o relație bună cu angajații Volvo și tocmai de aceea am rămas fidel produselor Volvo în toți acești ani”, spune el, în timp ce oprește autocamionul, așteptând ca un automobil să se deplaseze în marșarier ca să-i facă loc.
Va depăși, în curând, cea mai dificilă parte a traseului și își va continua deplasarea mai întâi pe ruta 50, apoi pe ruta 52, până va ajunge la Otta, de unde se va deplasa către destinația finală, Rørvik în Trøndelag. Ne spune că transportul de astăzi este o misiune mai puțin obișnuită, deoarece majoritatea încărcăturii sale constă în puit de păstrăv somonat și de somon, pe care-l transportă către marile crescătorii din Norvegia. Transportă și o cantitate mare de labrin-curățitor, un tip de pește care se hrănește cu paraziți și care este utilizat în crescătorii pentru a preîntâmpina îmbolnăvirea altor pești.
Interesul lui Jarle față de speciile de pește transportate a crescut în timp și el aduce îmbunătățiri constante autocamioanelor și rezervoarelor sale prin strânsa colaborare cu clienții. Pe lângă transporturile efectuate și faptul de a administra o companie de profil, se implică, de asemenea, în numeroase proiecte și a participat, astfel, și la procesul de dezvoltare a sistemului de reglementare norvegian pentru transporturile de pește. O zi de lucru obișnuită are rareori mai puțin de douăsprezece ore, dar de multe ori se lungește peste acest interval orar. Recunoaște că soția și cei trei copii au avut oarecum de suferit din cauza asta la început, dar treptat s-au obișnuit cu programul său de lucru prelungit în mod constant.
„Acum am 60 de ani. Trebuie să recunosc că am avut numeroase zile interminabile și multe provocări de înfruntat. Nu cred că aș mai avea forța să o iau de la capăt. Pur și simplu, nu este vorba despre o slujbă, ci despre un stil de viață. Însă bucuria m-a însoțit în permanență.”